The Veils la Pure Indie Entertainment [cronică de albume]

The Veils este un grup britanic de rock alternativ ce o mai dă și înspre indie. Cântă de multișor și are până acum cinci albume pe care le-am reluat la ascultat. Ocazie cu care mi-am reamintit că prima piesă The Veils difuzată-n fm a fost Advice For The Young Mother To Be. Se întâmpla la RFI, în 2006. Să n-o dăm în melancolie blegoasă și să punem mâna să trecem în revistă cele cinci albume. Vă asigur că merită. Din păcate, The Veils este o trupă mult subevaluată, cu toate că au semnat de la început cu labelul potrivit, Rought Trade.


Nux Vomica este un disc ce îndeamnă la comparații. Este noir modern și atunci dăm să-l comparăm cu The Bad Seeds fără Nick Cave. Este și indie rock cu orchestrații dramatice și brusc ne gândim la un Arcade Fire mai puțin complicat. Este depresiv și avem toate motivele să aruncăm o privire la Radiohead. Stilistic, Nux Vomica se întinde pe o plajă mare cât Copacabana. De la pop-ul anilor 60 până la ritmurile săltătețe și dansante a la Scissors Sisters totul este aranjat intr-o ordine și simetrie duse la extrem.
Piese cheie: Advice For The Young Mother To Be, Jesus For The Jugular, Not Yet


The Runaway Found poate fi privit ca o colecție de piese solare. Este primul disc scos de o trupă atât de ignorată și neomologată corespunzător de marile rețele radio. Discul se învârte stilistic în jurul conceptului de pop, de pop clasic, iar toată forța sa stă în pasiunea pe care o are Finn Andrews (solistul vocal). Toată această pasiune îl ajută să fie și dramatic, și exuberant, și melancolic, și intim, șigrav.
Piese cheie: The Nowhere Man, The Wild Son, The Tide That Left And Never Came back.


Sun Gangs este discul de maturitate. Unul în care Finn Andrews ne arată că a crescut îndeajuns încât să facă aluzii la toți idolii copilăriei sale. Așa că, într-o
formă mai clară sau obscură, îi găsim pe aproape toți. Nick Cave răzbate din The Letter și Sit Down By The Fire, Bono, Yorke și Buckley contribuie și ei la stările de grație ale lui Finn, care-și permite și aroganțe ca Larkspur. O piesă de peste opt minute ce pare aterizată acolo cu forța, dintr-o greșeală provocată de o cădere nervoasă.
Piese cheie: Sit Down By The Fire, The Letter.


Fiecare trupă are un disc întunecat, unul în care pune cele mai adânci și intime lucruri. La The Veils, la Finn Andrews e mai corect spus, emoțiile astea intense
vin cu goticul și dramaticul Total Depravity. Drama nu-i este străină deloc lui Finn, care presară în cântecele sale referiri la teme religioase. Un predicator trece de partea răului în Axolotl, Low Lays The Devil face referire la Satana, iar A Bit On The Side vorbește despre demoni exorcizați.
Păcatul și senzualitatea fac ce fac și se unesc, în acest disc, într-o formă muzicală foarte sexy.
Piese cheie: Axolotl, A Bit On The Side, King Of Chrome.


Rock-ul poetic din Time Stay este despre dragoste în cea mai mare parte și despre pierderi sufletești. Time Stay este cel mai rock album al formației, asta cu toate tușele pop existente și tot romantismul gotic de care dă dovadă. Dar în primul rând al patrulea album al trupei este unul rupt în două. Pe prima jumătate de disc cu greu găsești ceva notabil, iar lucrurile se mișcă greu și în partea a doua.Ce ne încălzește cu adevărat este vocea lui Finn. Care este superbă, dar nu suficientă.
Piese cheie: Turn From The Rain, Another Night On Earth, Birds