Rodion G.A. || Behind The Curtain [The Lost Album]

In muzica intotdeauna a existat o diferenta colosala intre tehnica si sentiment. Exista oare cineva pasionat cu adevarat de melodie, frumusete tonala, imprevizibil si supriza sonica care poate contesta ca simte din primele 5-10 secunde prapastia dintre ceva cantat cu suflet si ceva ce isi propune sa impresioneze prin vituozitate?

Aparent Rodion si trupa sa Rodion G.A. sunt in favoarea tehnicii. Doar aparent, pentru ca de fapt sunt in favoarea ineditului, originalului, psihedelicului, progresivului, organicului si a tehnologiei de fapt, prin muzica futurista, vizionara pe care au inregistrat-o. Asta in ciuda faptului ca precum la Kraftwerk sau Giorgio Moroder exista intotdeauna, dar intotdeauna, un metronom care dicteaza ordine si rigurozitate.

Rodion Rosca (OLD)
Insa muzica si ce iese din difuzoare transcede acest plan aceasta dimensiune stricta si continuta catre viitor: eter si eternitate. Cu ochii inchisi si cu riffurile de chitare si sintetizatoare pe fundal, cu straturile de reverberatie si delayurile acolo unde dicteaza instinctul, muzica de pe “Behind The Curtain”, pare ca picteaza peisaje romanesti ancestrale, ele nu apartin nici trecutului si nici prezentului. Intentia pare a fi aceea de a apartine si cauta viitorul. Asa pare dupa nenumarate auditii. Prind forma viziuni si un concept arhitectonic sonor. Un om, muzicianul, schiteaza in minte si apoi da viata materiei, sunetelor, in functie de anumite standarde si principii. Revelatoriu vorbim despre un designer. Un designer al sunetului, al laturii sonice a existentei umane si unei identitati locale. Fara vreo trimitere sau sentiment ca trebuie sa ne raportam la muzica ca si cum ar apartine unei zone geografice, mai degraba se tine cont de repere temporale.

Exista o diferenta cruciala intre acest Lost Album si release-ul de anul trecut The Lost Tapes: cursivitatea. Rolul de pionier suprem al muzicii electronice est-europene jucat de Rodion Ladislau Rosca este evident pe ambele release-uri, dar ultimul album este o demonstratie de forta a aptitudinilor de sound designer si compozitor de coloana sonora. Intre timp a fost lansat si soundtrackul desenelor animate science-fiction din anii optzeci, Misiune Spatiala Delta. Fiecare piesa are o atitudine monumentala si oscileaza intre sprinturi melodice si elegii lente si sublime. Rezida talentul si viziunea incredibila a acestui artist inaintea vremii. Englezii de Barely Breaking Even (BBE Music), care lanseaza albumul, ca si conationalii sai Strut Records, care au lansat albumul de anul trecut, valorifica pe buna dreptate mostenirea oferita de autenticitatea acestei muzici care respira contextul socio-politic al Romaniei sfarsitului anilor saptezeci si inceputul anilor optzeci. Cu aceasta compilatie de bijuterii rare, nu se urmareste un model, sau tipar dar imensa colectie de discuri si benzi a compozitorului este mai degraba un etalon filosofic si nu inspirational. O atitudine sanatoasa din punct de vedere artistic.

Rodion G.A.
Acvila Fragment este un mars introductiv cu pulsatii de chitara si nu este departe de ideea de loop continuu specifica electro-ului contemporan. Pare backgroundul pentru o defilare de moda a anilor optzeci, fara Tariceanu pe catwalk. Charm 1 si Charm 2 sunt doua piese meditative aproape pastorale, cu o melodie relaxanta si plutitoare. Contrast este un fel de oda germana cu outro medieval epic care se dezintegreaza complet la sfarsit. Are un ritm sincopat cum numai la trupele de krautrock si proto-electro din Dussledorf se mai intalnea. Cosmic Game, o posibila propunere de single promotional, are sincope de hard rock heavy metal, insa cu armonii sustinute de sintetizatoare. Are ceva tribal si organic, o dimensiune de emulare a sunetelor naturii caracteristica muzicii Rodion G.A. in general. Dans Macabru, primul single oficial al albumului, aminteste de constructia unui ritm prin inregistrarea unui obiect metalic rostogolindu-se pe podea. Un fel de sampling neconventional de care s-au folosit si Depeche Mode pentru piesa lor Stripped cativa ani mai tarziu in 1986. Cantecul lui Rodion insa are ceva melodic si dansant dar si o alura agresiva de duel. Elastic descrie foarte bine continutul compozitiei, care are un ritm construit ca la un joc de ping-pong, joc de care este in mod autodeclarat pasionat Rodion Rosca.


Paradox iese in evidenta prin groove-ul balansat si riffuri curajoase de chitare dar si prin linia melodica voievodala de hard rock a vocii. In mod clar Rodion asculta Black Sabbath si Iron Butterfly trupe care construiau cu aceeasi atitudine agresiv-melodica. Un videoclip la aceasta piesa ar trebui sa contina cadre din Mihai Viteazul al lui Sergiu Nicolaescu. Cantecul are ceva din mandria nationalista balcanica care se impartasea si impartaseste in continuare cu euforie. Piramide 1 si Piramide 2 ca si celelalte piese in cuplet de pe “In spatele cortinei” sunt ca niste interludii tipice muzicii clasice. Si chiar fac o punte invizibila existenta in anii ’60-‘70 intre muzica clasica si muzica electronica sau intre rock progresiv si muzica clasica. Point incepe cu un riff aproape indie de chitara si construieste valuri de sintetizatoare in jurul lui si a unui ritm krautnian. Cantecul ar fi fost la locul lui pe un cadru respirand de dinamism al oricarui film istoric romanesc unde sunt scene cu curse de cai. The Gym este ce-a mai jucausa piesa de pe album. Are accente clar ludice si ar fi cat se poate de naturala pentru o tura de stadion, fie ca esti jogger, fie ca faci atletism. The Train face clar trimitere la pasiunea lui Rodion Rosca pentru sunetele industriale. Artistul declara candva ca atunci cand a ajuns pentru prima data in gara si a auzit zgomotul locomotivei, a stiut ca vrea sa fie muzician si sa scoata/ faca si el asa sunete. Waterfall si piesa precedenta sunt un fel de bonusuri ale discului, ele fac parte dintr-o alta sursa decat benzile care ar fi devenit albumul de debut Rodion G.A.. Cantecul Cascada are calitati ireprosabile de coloana sonora de joc video. Jocuri video care existau pe acea vreme intr-o faza proto-incipienta. In constructia acestui disc, piesele de rezistenta, potentialele piese de difuzat si popularizat se afla la mijlocul discului: Cosmic Game, Dans Macabru, Elastic si Paradox. Nu pot fi numite single-uri sau hituri, cu toate ca in anii saptezeci-optzeci Rodion era difuzat la radio si deloc rar. Sunt 37 de minute de material nelansat care trezesc nostalgia. O nostalgie si admiratie sincera, pura in fata revelatiei a ceea ce insemnau acum 40 de ani sintetizatoarele. Acelasi respect il impun si discurile Silver Apples sau Klaus Schulze. Muzica aceasta este un impuls in afara zonei de confort a muzicii electronice conteporane, catre fiori pe sira spinarii, catre abandon in fata geniului creator.

Trebuie inca o data mentionat pentru cei care citesc pentru prima oara despre Rodion ca alaturi de camarazii sai din alte tari, pioneri si legende ale muzici electronice, a realizat totul cu foarte putine mijloace. Muzica lor era dominata de conceptul filosofic atat de eficient si divin “Less Is More”. Evident sintetizatoarele si tobele electrice reprezentau niste intrumente mai putin intalnite, insa ele erau doar un mijloc de expresie, nu influentau talentul “componistic” sau atitudinea, care era cheia originalitatii artistilor de muzica experimentala in acea perioada. In cazul artistului de fata, echipamentul de care dispunea erau chitare electrice, aparate Tesla pentru inregistrat pe banda de magnetofon, cele mai ieftine drum machines si descoperirea unei tehnici de proto-sampling.

Fara Rodion G.A. nu am fi inteles si acceptat, chiar idolatrizat, trupe precum New Order, Daft Punk, LCD Soundsystem, Kuedo sau M83, cu toate ca este foarte probabil ca nici unul din cei mentionati sa-l fi ascultat sau macar auzit de el. In ciuda apartenentei sale a unei ere unde coloane sonore de science-fiction precum Blade Runner a lui Vangelis, Dune a celor de la Toto si Brian Eno, Tron a lui Wendy Carlos, Videodrome a lui Howard Shore, Rodion G.A. face ca acest stil muzical sa depaseasca si transceada limitele impuse chiar si de muzica futurista catre organicul descriptiv ancestral. Este ca un Hieronymus Bosch sau Max Ernst, un pictor al unor peisaje post-planetare, post-temporale unde imaginatia creeaza mutatii ale realitatii in hibrizi autosuficienti. Este de recomandat Rodion live, pentru ca acolo se vede si simte experienta si siguranta acestui artist curajos.

1280px-The_Garden_of_Earthly_Delights_by_Bosch_High_Resolution

Ernst_Europe_after_the_Rain_1940-42