Harlequin_Jack || Murder_Party

De obicei cand iti asumi inspiratiile si artistii favoriti in incercarea de a-ti construi un sound unitar si coerent risti esecul. Cu greu pot sa ma hotarasc si sa apreciez o trupa care suna asa divers precum un mixtape. In cazul de fata insa avem de-a face cu un album de debut puternic, solid si memorabil, am mai zis asta: cel mai bun disc de indie-rock din 2014 si probabil si din 2015, Murder_Party!

harlequihn
Nu exista o reteta, insa instinctul meu poate creiona cateva puncte de urmarit. Daca iti place Queens Of The Stone Age si chiar vrei sa incorporezi atmosfera compozitiilor acestora, exista ceva stoner-rock alternative in RO, fa-o, dar alege cel mai fain disc al lor si anume “Songs For The Deaf”. Prima piesa de pe acest album inregistrat si mixat foarte fain de GreenVille Studio, dar si dansantul single “Vitamins”, ma duc cu gandul direct la ce facea Joshua Homme si gasca lui in 2002-2003: puneau bazele unui sound pentru radio (un fel de sex-hits), dar si pentru fanii rock-ului spectacol cu acorduri grave si imagini poetice dramatice noir. Ca inspiratie indie daca ii ignori pe scotienii de la Franz Ferdinand, cu nenumaratele lor ruperi de ritm, si sari direct la trupele de indie din 2014, nu faci decat o greseala strategica: ajungi la o forma fara fond! Hitul verii pe 2015 am eu o presimtire ca va fi “Royal Flush”, care poarta de la o posta atitudinea harlequinista cu riffuri indie de inspiratie a cvartetului glasgowegian mai sus mentionat.


Alex Doppelganger face o treaba excelenta cu inserarea citatelor din filme si audio-book-uri, iar piese precum “Theme Song” si “Bounce” sunt dense si imprevizibile cu completarile sale. Ultima mentionata este definitia unui Hip-Hop Alternativ contemporan care ma duce cu gandul atat la Tyler The Creator, dar si la clasicii Limp Bizkit si cantecele lor ambitioase si aberante de petrecere numai bune atat pentru rockeri cat si hip-hoperi. Generatia Y in toata splendoarea ei!


Pasiunea lui Narcis pentru Radiohead & Thom Yorke & Jonny Greenwood, este pe cat de evidenta pe “Investigate” pe atat de bine asumata si reflectata intr-un cantec foarte misterios si contagios. Si “Interlude” unde chitara este dusa in sfera clasica, precum in coloanele sonore de classic contemporary ale chitaristului trupei din Oxford isi are un rost bine marcat pe acest LP. Baritonul autentic al lui Narcis Axinte este o punte intre canadienii de la The National si australianul obsedat de grotesc Nick Cave: balada romantioasa “Playfull”, declaratia de ura “Maria” si reflectia melancolica “Q” sunt dovezi inexorabile.

Felicitari baietilor, in afara de Alex, responsabil pentru texturi de sintetizatoare visatoare si Narcis, vinovat de unele din cele mai grozave texte ale anului, trebuie mentionata si o sectiune ritmica extraordinara, Lazar si Claudiu, doi peformeri care pare ca se cunosc si canta impreuna de cateva decenii. Avem aici, Murder_Party, probabil cel mai apropiat lucru de un album concept indie din pseudo-industria muzicala romaneasca, un disc caruia chiar ca ii poti da play la o petrecere. Nu este absolut necesar sa se lase cu crima, dar cvartetul de entertaineri, the four Jacks, arlechinii indie-ului est-european, au facut treaba cu ambitie si cu un tel, focusati sa isi marcheze locul in Bucuresti, dar si in Romania drept solutia la criza printre trupele de indie-rock mioritice. Acum imaginati-va ca prima piesa este “The Fall” si ultima “The Curtain Calls” si poate asa veti intelege de ce arlechini si de ce petrecere criminala! Chiar sunt cumva suficiente aceste doua piese…

2 Replies to “Harlequin_Jack || Murder_Party”

Comments are closed.