The Ghost Of 3.13 || The Saturn Return

Universul The Saturn Return al lui The Ghost of 3.13 este o dimensiune paralela, un fel de Tara Minunilor, insa bantuita de personajul Carrie al lui Stephen King care tocmai a “explodat-o” pe Alice in milioane de fragmente.
Mihai
Mihai Costea, producatorul bucurestean, are o pasiune incredibila pentru citate si colaje sonice folosindu-se de pian dramatic pentru a impaturii calduros compozitiile, instrument pe care il stapaneste foarte bine de altfel. Detaliile sunt juxtapose cu voci angelice sau de crooneri: Adele si Johnny Cash ar fi doua dintre exemple si in timp ce una deschide discul cu “The Fall”, defunctul cantaret de country il inchide cu “Hurt”. Poti cadea si te ranesti…
http://mozyk.bandcamp.com/album/mozyk013-the-saturn-return
Bulgarii de la Mozyk au lansat anul trecut discul acesta, The Saturn Return si pe buna dreptate pentru ca avea nevoie de o casa din afara casei noastre tarisoare pentru a primii expunerea binemeritata. Domnul Costea face sound design la un nivel admirabil, chiar de invidiat as zice. Cu texturi dense si trimiteri clare catre muzica clasica, classic contemporary, film score si weirdcore. Sintetizatoare, harpe, glockenspiel, kalimba, chitare melancolice si theremin, coarde si beaturi dry dar si zemoase fac loc unor nuante si culori melodice aproape tangibile. Se poate numi baroque contemporan dar si soundtrack romantic cu un lirism inteligent.

Breakcore-ul lui Ventian Snares de exemplu, este in general o muzica agresiva din egida Intelligent Dance Music, insa in cazul lui The Ghost of 3.13, acest stil pare ceva similar unei adieri de vant de iarna. Greu si intepator insa complementand cu succes soarele cu dinti, bine intentionat si recomfortant cand ajungi in casa, protejat la caldura si poti medita asupra efectelor sale benefice. Constientizezi cat de bine este la caldura, intr-un cocon protector.

Asa va veti simti punand urechea la acest disc cu o coperta care te duce pe pista gresita cum ca ar fi metal! Danny Elfman este mandru de Mihai, chiar daca inca nu a auzit de el.
PS: Pentru cine a fost cuminte exista doua bonus trackuri si una dintre ele Uncertainty sampleaza un riff Pink Floydian si vocea lui Beth Gibbons cantand o piesa clasica Portishead. Cealalta are strings si un pian de jucarie subtil care gadila urechea din cerebel.