Douglas Dare || Whelm

Londonezul Douglas Dare are doar 23 de ani si sprijinindu-se pe forta pianului si vocii sale pare dispus sa mute muntii. Este etichetat drept cantaret-compozitor, un label care pune ceva presiune, mai ales cand vorbim de o varsta inca cruda. Dar acest lucru nu il opreste sa se comporte precum un muzician experimentat prin studiu, care se exprima prin genuri precum Neo-clasical, R&B, post-electronic, indie si jazz. In ciuda faptului ca se admite inspirat de James Blake, Elliot Smith si Portishead a reusit sa isi paveze un drum si sound autentic britanic sofisticat. Cu alte cuvinte nu suna precum mentorii sai, ci are propria sa “ciudatenie”, in sensul bun, o atmosfera impunatoare, oarecum ecleziasta. Pare un romantic incurabil care ar putea foarte bine sa intre in competitii fashioniste cu personajele universului Miami Vice, sa dirijeze un ansamblu coral dintr-o catedrala anglicana sau sa rupa in doua un pian la un concert de muzica clasica contemporana.
Douglas-Dare-photo-01-by-Dusan-Kacan_WEB
Pe buna dreptate face parte din familia casei de discuri londoneze Erased Tapes alaturi de Nils Frahm si Olafur Arnalds, artisti cu care a fost si in turneu. Daca nu sunteti obisnuiti, din catalogul de artisti avangardisti ai labelului trebuie sa stiti ca intotdeauna erup discuri cu trimiteri la spectrul organic. In cazul albumului Whelm al lui Douglas Dare, tematica vine din directia marii, a apei si nevoii de a te scufunda si explora universul subacvatic, fie el al sentimentelor, fie al naturaletii peisajului. Ca sa nu mai zic ca printre piesele discului se gasesc cantece cu titluri precum Nile, Swim si Whitewash.

In general oamenii cand i-au descris albumul au folosit cuvinte precum eleganta, claritate si sveltete, dar realitatea este ca alaturi de producatorul percutionist Fabin Prynn, Douglas a creat o stare de transa adanca, reflectiva combinata cu emisii aproape avipare. Se vede insa prin profunzimea si lirismul textelor, ca la origine sunt fie poeme romantico-depresive, fie proza scurta, al caror creator este evident tot domnisorul Dare. Doar ascultati Lungfull si veti intelege ce spun:

Inainte de a ma declara nerabdator sa il vad pe acest domn live, va mai fac doua recomandari sonice: Unrest, probabil cea mai contagioasa piesa de pe Whelm si Clockwork, melodia care deschide albumul precum o uvertura foarte foarte bine scrisa. Nu ignorati nici remixurile celor de la Rival Consoles pentru Swim si al lui Throwing Snow la Nile. Putini artisti suna asa de bine remixati! Dupa ce va deschide concertele lui Fink in prezent, ii prevad un viitor nu foarte indepartat in care ii va deschide concertele solo ale lui Thom Yorke!

foto: Dusan Kacan